Etapa I a campionatului național de autocross, traseul COLONIȚA, 26-27 mai 2012, ora 11:00.

La 23 aprilie 2012 izvorul din centrul satului Coloniţa a fost sfinţit în cadrul unei ceremonii religioase. Aceasta după ce a fost renovat, cu forţe comune, de către mai mulţi agenţi economici şi oameni de bună credinţă din localitate.

Astfel, aici s-a schimbat pavajul, pereții au fost zugrăviți și îmbrăcați în partea de jos cu piatră de Cosăuți, au fost instalate  două bănci și plantate flori. De asemenea, în stânga izvorului a fost instalată o răstignire.

Slujba a fost oficiată de către preoţii bisericii din Coloniţa, iar la eveniment au participat mai mulţi locuitori ai satului, reprezentanţi ai autorităţilor locale, dar şi edilul capitalei, Dorin Chirtoacă.

Locuitorii satului spun că apa este foarte gustoasă şi se bucură că acest izvor, care le aduce multe amintiri frumoase a fost, în sfârşit, renovat. Ei şi-au amintit că treceau des pe aici, pe când erau copii, venind de la şcoală, chiar dacă locuiau în alt capăt de sat. Aici beau apă, se jucau, iar bătrânii se odihneau şi mai stăteau la vorbă.

Cei care şi-au adus aportul la restaurarea izvorului spun că au făcut acest lucru din suflet şi nu pentru laudă, ci pentru ca locuitorii satului Coloniţa să se poată bucura de această apă.

Menţionăm că apa din acest izvor a fost testată de câteva ori şi a fost declarată potabilă şi în corespundere cu toate cerinţele igienice.

În ajun de Paștele Blajinilor, cimitirul e învăluit de miros de vopsea și de fum… Colonițenii  fac ordine la mormintele apropiaţilor, plecaţi la cele veşnice.

Curățenie aici se face doar în ajun de Paștele Blajinilor, în restul anului, în cele mai multe cazuri, mormintele fiind uitate în paragină.

Slujba de pomenire a răposaților în cimitirul nou va începe duminică  la ora 10.00, la cimitirul din curtea biserici va avea loc luni ora 10.00 și la cimitirul de la Greaca, duminica următoare (29 aprilie).

Menționăm că în Colonița sunt trei cimitire, cel mai vechi fiind cel de la Greaca. Cele mai vechi morminte din cimitirul din curtea bisericii  sunt  aproximativ din 1880.

Hristos a Înviat! Aceste cuvinte au răsunat în toate bisericile din ţară, în această duminică. Şi la biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Coloniţa s-au adunat zeci de credincioşi pentru a se bucura de marea sărbătoare, Învierea lui Isus Hristos. 

Slujba a început la miezul nopții şi a fost oficiată de părintele Victor şi părintele Constantin. Slujitorii bisericii au binecuvântat focul haric adus de la Ierusalim, au aprins lumânările pascale şi au transmis flacăra sfântă enoriaşilor. După cum spune biserica, focul sfânt trebuie să fie păstrat în case timp de 3 zile.

După ce au ținut post mai multe săptămâni, enoriaşii au venit să sfinţească cele mai alese bucate. Slujba, precum şi sfinţirea bucatelor s-a încheiat în jurul orei 5:30.

Paștele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.

Vedeţi mai jos câteva imagini din Noaptea Învierii, la biserica „Naşterea Maicii Domnului”.

Vedeţi un interviu cu părintele Victor despre Paşti, realizat în 2008 AICI

Chiar dacă tradiţionalul cuptor, în care coceau bunicile noastre, a fost înlocuit cu cel electric sau de gaz, tradiţia de a coace pască şi cozonac s-a mai păstrat pe la sate, inclusiv, în satul Coloniţa.

Am înregistrat câteva imagini din timpul pregătirilor de Paști chiar în familiile  noastre, pentru a vă aduce atmosfera de sărbătoare în casele fiecăruia şi, mai ales, a celora care nu mai au timp să coacă pasca şi cozonacul.

Cu siguranţă în Coloniţa sunt multe gospodine iscusite, care împletesc pasca în mai multe viţe sau care deţin mai multe secrete pentru coacerea cozonacului de Paşti. Vă îndemnăm, deci, să ne expediaţi fotografiile sau înregistrările video realizate de Dvs., pentru a îmbogăţi acest material şi pentru a păstra frumoasele tradiţii de Paşti.

Vă urăm tuturor un Paști fericit şi luminat de gânduri bune! Pace, înţelegere şi armonie în casele şi sufletele Dvs!

Coloniţa ar putea avea în curând încă o biserică. Cu această propunere a venit la Consiliul Sătesc Coloniţa preotul Victor Tofan, din numele mai multor creştini din Coloniţa. S-a propus să fie construită o capelă, ceea ce înseamnă o biserică mai mică, în zona sud-vest a satului. 

„Luând în consideraţie că satul creşte pe an ce trece şi că multor oameni, în special bătrâni, care de fapt vin cel mai des la biserică, le vine greu să se deplaseze dintr-un capăt de sat în altul, pentru a veni la biserică, apare o necesitate … Vă rugăm să luaţi o hotărâre în folosul bisericii satului, să ne alocaţi un teren pentru construcţia unei capele” a spus parohul bisericii din Coloniţa, Victor Tofan. 

Preotul a afirmat că în urma discuţiilor cu membrii Comisiei Urbanistice au apărut şi alte propuneri, de a extinde această idee şi de a realiza şi o zonă de odihnă liniştită, în preajma lăcaşului. „S-a propus ca pe teritoriul care va fi alocat, să nu fie construită doar capela, dar să folosim acest teritoriu şi drept parc de odihnă. De asemenea, s-ar putea amplasa aici un nou monument al eroiilor căzuţi pe câmpul de luptă” mai spune părintele Victor.

Preotul a prezentat consilierilor şi o schiţă de proiect, conform căruia ar fi necesari 21 de ari, în care s-ar include şi construcţia capelei, şi a unui parc. Preotul susţine că va lucra activ în privinţa asta şi speră că va putea fi dusă la bun sfârşit această idee, cu ajutorul Primăriei şi a sătenilor.

Primarul s. Coloniţa, Angela Zaporojan a declarat: „Cred că este o idee foarte bună, mai ales că spaţiu pentru parc a fost alocat, iar o capelă doar înfrumuseţează locul”.

Majoritatea consilierilor au susţinut această propunere, dar mulţi dintre ei şi-au exprimat nemulţumirea că acest subiect nu a fost inclus pe ordinea de zi, conform tuturor rigorilor, spunând că acesta nu poate fi pus la vot deocamdată, deoarece nu sunt clare toate aspectele şi nu este corect formulat din punct de vedere juridic.

„De ce să adoptăm acum o decizie şi apoi să o schimbăm de câteva ori. Mai bine o formulăm corect, stabilim toate detaliile şi o adoptăm la următoarea şedinţă a consiliului sătesc, care va avea loc peste 2 săptămâni, după Paştele Blajinilor” au susţinut consilierii.

Juristul Vasile Braghiş a menţionat ar fi corect din punct de vedere juridic, nu să se aloce terenul respectiv construiri capelei, ci să fie aprobată „amplasarea capelei în cadrul terenului cu numărul cadastral XY, destinat parcului”.

Dacă va fi construită, în această capelă vor fi săvârşite toate ritualurile creştine, de la slujbele de sărbători şi până la botez şi cununie. Aceasta urmează să fie amplasată în apropierea brigăzii de tractoare din Coloniţa.

Menţionăm că satul Coloniţa are, în prezent, cca. 3600 locuitori, iar biserică există în sat de mai bine de 100 de ani. (VEZI AICI)

Vezi şi video mai jos.

Duminică, 1 aprilie 2012, pe terenul sportiv din Coloniţa a avut loc meciul de fotbal dintre FC Coloniţa şi FC Varniţa, din cadrul Campionatului Sindical al Republicii Moldova. 

FC Coloniţa a pierdut pe teren propriu, cu scorul de 1:4. Toate golurile au fost marcate în primul time. Cel care a marcat golul pentru Coloniţa a fost Ababii Nicolae.

 Componenţa echipei FC Coloniţa:

1. Alexandru Cheptene
2. Tudor Cheptene
3. Eugen Bîzgu
4. Nicolae Ababii
5. Sergiu Ermecbaev
6. Petru Ciurea
7. Daniel Ghiţu
8. Veceslav Cara
9. Constantin Ursu
10. Vasile Ababii
11. Gheorghe Calancea
12. Eugen Toporceanu
13. Constantin Jerep

Slide Show

La 24 februarie 2012, scriitorul şi jurnalistul Ion Proca, originar din Coloniţa, şi-a lansat noul său roman cu numele «Cum avea să moară Stalin». 

Lansarea volumului a avut loc la Biblioteca de Arte «T. Arghezi» din Chişinău, unde s-a adunat familia sa, prieteni, colegii de breaslă,  interpreţii de muzică populară, a căror melodii sunt cântate pe versurile sale şi toţi doritorii de a-i împărtăşi emoţiile.

Critici, confraţii de condei şi prietenii lui Ion Proca spun că noua apariţie editorială se citeşte dintr-o răsuflare. Romanul este unul auobiografic, printre personaje fiind şi părinţii scriitorului.

«Detaşându-se de toată lumea la scrierea acestei cărţi, spune Ninela Caranfil, scriitorul I. Proca rămâne de unul singur, faţă în faţă cu personajele sale, încercând astfel să ne includă şi pe noi în lumea copilăriei sale, care de fapt este o lume fascinantă, a noastră, a tuturora.»

Scriitorul Ion Iachim şi-a exprimat părerea, că toate personajele lui I. Proca au o continuitate veridică, deoarece autorul cu iscusinţă le trece dintr-o carte în alta, oferindu-le echilibru, rezistenţă, caracter şi câmp de acţiune.

«În volumul dat autorul se întoarce iarăşi la „antica” sa copilărie, oferindu-ne posibilitatea să cunoaştem mai mult, pentru că descrierile sale cuprind un spaţiu geografic destul de vast, din Africa la Coloniţa, Cruzeşti, Tohatin, Budeşti» se spune pe site-ul bibliotecii gazdă.

Post-faţa cărţii este semnată de scriitorul şi desidentul Paul Goma. El scrie despre romanul lui Ion Proca următoarele: «Am citit, am recitit romanul autobiografic „Când avea să moară Stalin” de Ion Proca.  Am fost atât de impresionat, de încântat – dar nu gelos, cum mi se mai întâmplă, când citesc o carte pe care tare aş fi vrut să o scriu eu – ci de-a dreptul fericit că există un basarabean care să scrie, nu moldoveneşte ca Ion Creangă (şi ca mine…) –  ci să scrie… maldavineşte, dând seama de limba sovietică vorbită de moldovenii noştri. Dragă prietene Ion Proca, ai nu doar “ureche”, ci şi o inimă care ascultă, aude, pune pe hârtie tragedia limbii române dintre Prut şi Nistru mutilată, schilodită, călcată în picioare de ciubota Ocupantului rus. Te felicit din inimă şi te îmbrăţişez frăţeşte.»

Ion Proca a debutat în anul 1982 cu volumul «Pe un mugure de pământ». Este autorul mai multor cărţi de proză, publicistică şi poezie, printre care “Poiana cu heruvimi”, “La oină”, “Colonița Infinitului”, “Părinții”, “Ridicarea”, “Poienița verde”, “Prispe de sâmbătă seara”.

Urmăriţi mai jos un subiect din cadrul emisiunii «Cultura azi», preluat de la postul public de televiziune «Moldova 1″ (din 11 martie 2012).

Şi secvenţe de la lansarea de carte:

Tradiţia de a megre cu uratul în ajun de sfîntul Vasile s-a păstrat şi în Coloniţa. Cu toate că în ultimul timp se aud tot mai puţine cete de urători pe la porţile gospodarilor din sat, în acest an un grup de tineri au dat dovadă de ingeniozitate şi au apelat la tehnologiile moderne. Astfel că unele comodităţi ale civilizaţiei moderne au fost utilizate cu succes şi în mersul cu uratul.

În materialele foto şi video oferite de un locuitor al satului, puteţi vedea urăturile/scenetele a trei cete diferite de urători.

Slide Show

Ceata I de urători:

Ceata II de urători:

Ceata III de urători:

O regulă nescrisă a acestui site este publicarea materialelor ce țin nemijlocit de activitatea satului Colonița, însă consider că reportajul ce urmează, merită să fie publicată aici.

În acest început de an am avut ocazia să vizitez orașul Cernăuți, un oraș vechi românesc care se află acum pe teritoriul Ucrainei. La 20 de km de Cernăuți , în satul Bănceni pe o colină se înalță un complex bisericesc de toată mîndria, a cărei Mănăstire cu hramul „Înălțarea Domnului” poartă titlul de cea mai scumpă biserică din Europa.

Istoria acestui lăcaș sfînt începe cu mai mulți ani în urmă… Se zvonește prin satele Cernăuțiului că, cu vreo 16-17 ani în urmă, actualul părinte Mihail Jar ar fi avut o boală gravă la inimă, operația era foarte riscantă dar s-a rugat la Dumnezeu și i-a promis că dacă î-L va salva, va ridica o biserică.
După operație Mihail Jar, s-a vindecat și din 1994 împreună cu 4 preoți au început înălțarea unei biserici.

De atunci au trecut mai bine de 17 ani și acum Mănăstirea Ortodoxă „Înălțarea Domnului”  include cinci biserici și mai multe chilii monahale, care păstrează dragostea și credința în Dumnezeu.

De ce este această mănăstire atît de deosebită? Pentru că, pe lîngă lăcașul sfînt unde se roagă măicuțele, călugării și toți creștinii ce ajung aici cresc mai mult de 150 de copii, ai căror tată, şi oficial și de suflet, este părintele Mihail Jar, numit și inima de foc a Mănăstirii.

Duhovnicul i-a adăpostit pe toți, în casa construită la mai puțin de 300 de metri de biserică. Acolo trăiesc copii orfani, copii ce suferă de boli incurabile lăsați de părinți. Micuții sunt îngrijiți de măicuțe, care au grijă sa le gătească, să-i învețe să le ofere căldura pe care  nu au primit-o de la mama. Alături de acest complex este o fermă de vite şi cai. Se găsesc aici sere, stupi de albini, vie și grădini care le muncesc călugării cot la cot cu băieții și fetele mai mari ca să-și asigure pîinea pe masă.

Casa unde locuiau copii a devenit neîncăpatoare, pentru că an de an aici sunt aduși copii părăsiți. Duhovnicul Mihail Jar a făcut o chemare Domnului ca să-i ajute. Pe parcursul ultimilor doi ani oamenii de rînd locuitori de prin regiune, afaceriști, înalți demnitari ucraineni au contribuit cu bani, materiale de construcție, alimente și au ajutat la construirea unei noi case pentru cei peste 150 de copii și pentru ridicarea actualei Mănăstiri.

Acum urcînd dealul unde este situat lăcașul, ai în față o șosea nouă cu o lungime de aproximativ 2 km, iluminată, de departe se aud glasurile copiilor ce aleargă în curtea noii case de vis. Se vad cupolele aurite ale bisericii, pe măsură ce te apropii pereții de un azuriu al cerului îți minunează ochii, ograda imensă pavată împrejmuită de un gard modern înconjoară locașul sfînt. Urcînd scările de granit ale bisericii, deschizînd ușile imense de lemn natural intri într-un rai pe pămînt, în interiorul bisericii spațioașe şi luminate de un candelabru enorm, 6 fețe bisericești oficiază slujba în limba română.

Fiori îți trec tot corpul, nu-ți poți imagina că un astfel de lux poate fi regăsit într-o biserică.
Pereții , cupola sunt pictate manual cu icoane de dimensiuni impunătoare. Altarul aurit este străjuit pe timpul sărbătorilor de iarnă de doi brazi înalți împodobiți cu orhideii vii.

Și orfelinatul este unul de vis acum, pe lîngă dragostea pe care o primesc de la Dumnezeu de la măicuțe și de la părintele Mihail, căruia îi spun “tată” acum această casă le oferă și confortul meritat de acești micuți cu care soarta a fost crudă.

Toată dăruirea celor 100 de călugări și 100 de măicuțe și rugăciunile părintelui Mihail Jar au dus la învierea unei fetițe în 2008. Fetița de 1 an și 8 luni a fost găsită după 20 de minute de căutări în fîntîna din curtea bisericii, a fost dusă la spital dar acolo doar i-a fost constatată moartea. Dar Părintele Arhimandrit Mihail Jar, care se afla la Kiev, a transmis prin telefon ca să fie pus copilul sub aparatele de respiraţie artificială, căci copilul nu este mort. Însă medicul nu a vrut să facă lucrul acesta, deoarece copilul nu mai avea puls. La 6 ore de la petrecerea accidentului Părintele a sosit la centrul medical împreună cu o Cruce, în care sunt încorporate părticele din Sfânta Cruce şi moaşte. Când a atins pieptul copilului cu acea Cruce, inima copilului a început să bată, dar nu se observa nici o activitate cerebrală.

Copilul a fost dus la spitalul din Cernăuţi, unde Părintele Jar a venit cu o părticică din moaştele Maicii Serafima. Când Părintele a atins fruntea copilului cu acele moaşte copilul a strănutat şi a deschis ochii.
Astfel prin credință, rugăciune și bunătate se întîmplă minuni. În preajma sărbătorilor, cînd suntem cu cei dragi, cu familia, trebuie să-i mulțumim Domnului pentru ce ne-a dat.

Am rămas profund impresionată de atmosfera și energia Dumnezeiască ce se simte în acel complex, vă recomand să faceți o vizită cît de curînd.

Urmăriți un alt material video realizat în 2010 despre Manastirea din Bănceni.

Mănăstirea Bănceni 2010