În ziua de Crăciun, toate uliţele satului răsună de strigătul copiilor, de colinde suave şi de clinchet de clopoţei. Cu traista după gât, cu băţul în mana şi căciula pe urechi, colindătorii merg din casă-n casă şi strigă la ferestrele luminate pentru a vesti Naşterea Domnului. Colinda a fost simbolul Crăciunului din toate timpurile.În zilele noastre auzim, tot mai des, oamenii mai în vârstă pomenind despre vremurile de demult, când toţi ca unul: flăcăi şi fete, copii şi maturi cutreierau satul în lung şi-n lat cântând frumoase colinde de Crăciun astfel încât nu rămânea nici o casă „necolindată”.
Pe an ce trece numărul celor ce pornesc să vestească prin colindele lor naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este tot mai mic şi mai mic şi asta nu pentru că sunt puţini tineri în sat, ci pentru că puţin câte puţin colinda îşi pierde importanţa în preocupările tinerilor, se inventează mii de scuze care par a fi mai importante decât colindatul.
Dar colinda e spiritul Crăciunului! Şi dacă şi colinda dispare din tradiţiile noastre, cum vor simţi copii copiilor noştri această sărbătoare magica? Read the rest of this entry »