Când ai citit ultima dată o carte din simpla dorinţă de a citi? Când ai cumpărat o carte pentru că aşa ai vrut, nu pentru că ai avut nevoie pentru studii sau serviciu? Când ai mers ultima dată la bibliotecă?

Puţini dintre noi vor răspunde pozitiv la întrebările de mai sus. Cei mai în vârstă vor zice că nu mai au timp pentru lectură, fiind înconjuraţi de griji şi nevoi, cei tineri vor spune că au alte preocupaţii mai interesante… Şi foarte puţini vor spune că citesc regulat, cu plăcere, din simpla dorinţă de a se relaxa, de a-şi îmbogăţi mintea şi sufletul.

Un motiv pentru care citim atât de rar este şi preţul cărţilor, mult prea mare pentru buzunarele noastre. Nu trebuie să uităm însă de bibliotecă, care vine să ne aline setea de literatură, în mod gratuit.

„Biblioteca din Coloniţa avea cândva un fond de 13 mii de cărţi”

În satul Coloniţa a existat cândva o bibliotecă bogată şi îngrijită. În anii 1978-1983 biblioteca satului avea un fond de carte de cca. 13 mii de cărţi, cuprinzând literatură din diverse domenii şi pentru toate categoriile de cititori, ne-a comunicat Claudia Oleacu, fost bibliotecar.

„Se duceau  foarte mulţi săteni la bibliotecă pe atunci, veneau şi maturi, şi tineri, şi copii… Pentru unele cărţi stăteam chiar şi în rând” spun unii săteni, care îşi amintesc de acea perioadă.

Biblioteca se afla în clădirea Casei de Cultură, din centrul satului, la etajul 2 şi avea o sală de lectură, unde sătenii puteau veni să citească cărţi, ziare şi reviste. De asemenea, exista serviciul de împrumut la domiciliu.

Din spusele unor foşti bibliotecari, la bibliotecă publică din Coloniţa, pe lângă activităţile tradiţionale, se organizau diferite concursuri în care erau implicaţi cititorii; se aranjau diferite stelaje cu cărţi în mai multe zone ale satului şi nu de puţine ori, bibliotecarii mergeau chiar pe deal ca să ducă lucrătorilor diferite ziare şi alte tipărituri. Deseori, se organiza „discuţia unei cărţi”, unde se discuta şi analiza o carte mai solicitată de către cititori.

Jefuită… tot de localnici

După 1983 au lucrat la biblioteca din Coloniţa mai mulţi bibliotecari, dar activitatea lor nu era îndelungată, din cauza salariului mic, dar şi al volumului mare de muncă. Cu timpul biblioteca satului a fost lăsată de izbelişte. Au început să fie furate cărţi, apoi şi mobilier – mese, scaune, rafturi… Nimeni nu mai voia să se angajeze aici, pentru a nu-şi asuma responsabilitate pentru lucrurile dispărute.

Astfel, o bibliotecă bogată, a fost uitată şi de lume şi de autorităţi, cărţile şi mobilierul fiind furate, rând pe rând, bucată cu bucată… O parte din cărţile rămase, care erau utile pentru studii, au fost transmise în fondul bibliotecii şcolare, iar spaţiul a fost dat în arendă, mai târziu, pentru o altă utilitate.

Aşa a rămas Coloniţa fără un centru cultural, fără o bibliotecă a satului, singura bibliotecă fiind cea din incinta şcolii, la care aveau acces doar elevii şi profesorii.

O nouă bibliotecă…

În prezent, satul Coloniţa are o altă bibliotecă publică. Este mai mică şi dispune de puţin spaţiu, dar chiar şi cu un fond de carte mai mic de 1000 de cărţi, biblioteca este o comoară, dacă este valorificată şi preţuită.

Oficial, biblioteca publică a fost deschisă, sau mai bine zis, redeschisă, în anul 2000 — aflându-se sub jurisdicţia Primăriei locale Coloniţa – însă aceasta exista doar pe documente, căci biblioteca nu avea un sediu şi nici măcar o carte.

Cea care a „renăscut” biblioteca şi a insistat ca în Coloniţa să existe un centru de informare este Natalia Ghimpu. În anul 2001, ea a aplicat la un proiect susţinut de SOROS, care viza publicarea cărţilor de referinţă, pe care l-a câştigat. În urma acestui proiect, Natalia Ghimpu a obţinut 800 $, bani pe care a procurat primele cărţi: enciclopedii şi dicţionare. Însă nici atunci nu s-a găsit un sediu pentru ca oamenii să poată avea acces la ele. În anul 2003 tot ea a câştigat un alt proiect, susţinut, de asemenea, de SOROS Moldova, în urma căruia, pe lângă bibliotecă, a fost creat un Centru Comunitar cu Acces la informare şi instruire. Din banii obţinuţi au fost cumpărate 7 computere şi a fost instalat sistemul de alarmă, iar pentru câteva luni s-a oferit acces gratuit la internet.

În anul 2004, biblioteca şi centrul de informare a fost deschis oficial, Primăria fiind cea care a oferit local, mobilier şi bani pentru reparaţie.

Acest Centru oferă acum acces atât la informaţii pe suport tradiţional (cărţi şi reviste), cât şi la informaţii pe suport netradiţional (filme, jocuri, muzică, programe etc.), fiind destinat nu doar copiilor, ci tuturor sătenilor.

La îmbogăţirea fondului de carte poate contribui oricine

În prezent, cărţi din diferite domenii şi pentru diferite interese şi vârste se găsesc pe rafturile bibliotecii. Sunt aici cărţi din domenii precum: drept, economie, psihologie, jurnalism şi ştiinţe ale comunicării, religie ş.a. Copiii pot găsi aici cărţi interesante şi utile pentru ei: cărţi de poveşti, enciclopedii, dicţionare ş.a. Chiar dacă sunt mai puţine, se găsesc aici şi cărţi artistice, din literatura naţională sau internaţională. Cărţile pot fi citite pe loc, iar unele dintre ele pot fi împrumutate la domiciliu.

Primăria Municipală alocă anual 9 mii de lei pentru procurarea cărţilor, bani pe care se cumpără în fiecare an un lot de carte, care este destul de mic, din cauza preţurilor mari la cărţi. Unele publicaţii sunt din donaţii, fie de la diferite organizaţii, fie de la persoane particulare, oricine având posibilitatea să contribuie la îmbogăţirea fondului de carte.

Salariul de bibliotecar nu este mai luxos decât fondurile alocate pentru procurarea cărţilor.

Dacă în anii ’80, salariu unui bibliotecar din Coloniţa era de 72 de ruble, după 30 de ani, acesta nu a crescut prea mult — Natalia Ghimpu primind pentru funcţia de bibliotecar, pentru o jumătate de normă, doar 160 de lei lunar.

Programul bibliotecii

Regimul de lucru al bibliotecii publice din Coloniţa este, după cum scrie pe anunţ: luni-vineri, orele 16.30-22.00, sâmbătă-duminică, orele 15.00-22.00. Natalia Ghimpu ne-a comunicat că oricine are nevoie de cărţi o pot telefona preventiv la 57-93-16. Pentru cei care nu cunosc, biblioteca îşi are sediul în clădirea Primăriei, în partea stângă-lateral, intrarea fiind din exterior.

Biblioteca trebuie să fie un altar, nu închisoare a cărţilor, de aceea, nu ezitaţi să o vizitaţi, pentru a „elibera” cărţile şi pentru a vă hrăni mintea şi sufletul.